înfigăreț

ÎNFIGĂRÉȚ, -EÁȚĂ, înfigăreți, -e, adj. (Despre oameni) Care se vâră sau se amestecă în toate; băgăcios, băgăreț. – Înfige + suf. -ăreț.

ÎNFIGĂRÉȚ, -EÁȚĂ, înfigăreți, -e, adj. (Fam.; despre oameni) Care se vâră sau se amestecă în toate; băgăcios, băgăreț. – Înfige + suf. -ăreț.

ÎNFIGĂRÉȚ, -EÁȚĂ, înfigăreți, -e, adj. (Familiar) Care dovedește prea mare îndrăzneală, care este lipsit de măsură, de cuviință, care se vîră sau se amestecă în toate.

înfigăréț adj. m., pl. înfigăréți; f. înfigăreáță, pl. înfigăréțe

înfigăréț adj. m., pl. înfigăréți; f. sg. înfigăreáță, pl. înfigăréțe

ÎNFIGĂRÉȚ adj. băgăcios, băgăreț, vârâcios. (Om ~.)

ÎNFIGĂRÉȚ adj. v. îndrăzneț.

ÎNFIGĂRÉȚ ~eáță (~éți, ~éțe) fam. Căruia îi place să se înfigă în toate; care se bagă cu insistență peste tot; băgăreț. /a înfige + suf. ~ăreț

înfigácĭ, -ce adj. Fam. Care se înfige (se bagă, se insinuĭază, pătrunde) în afacerĭ, băgăcĭos, insinuant. Și înfigăréț, -eáță.

ÎNFIGĂREȚ adj. băgăcios, băgăreț, vîrîcios. (Om ~.)

înfigăreț adj. v. ÎNDRĂZNEȚ.

înfigăreț, -eață, înfigăreți, -ețe s. m., s. f., adj. 1. (persoană) cu tupeu 2. (individ) îndrăzneț 3. (persoană) care se amestecă în chestiuni care nu o privesc