înecător

ÎNECĂTÓR, -OÁRE, înecători, -oare, adj. (Rar) Înăbușitor, sufocant. – Îneca + suf. -ător.

ÎNECĂTÓR, -OÁRE, înecători, -oare, adj. (Rar) Înăbușitor, sufocant. – Îneca + suf. -ător.

ÎNECĂTÓR, -OÁRE, înecători, -oare, adj. (Rar) Înăbușitor, sufocant; înecăcios.

înecătór (rar) adj. m., pl. înecătóri; f. sg. și pl. înecătoáre

înecătór adj. m., pl. înecătóri; f. sg. și pl. înecătoáre

ÎNECĂTÓR adj. v. asfixiant, înăbușitor, înecăcios, sufocant.

ÎNECĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) rar Care îneacă. /a îneca + suf. ~ător

înecător adj. v. ASFIXIANT. ÎNĂBUȘITOR. ÎNECĂCIOS. SUFOCANT.