îndrăznit

ÎNDRĂZNÍ, îndrăznesc, vb. IV. Tranz. A avea curaj; a nu se teme, a cuteza să... – În + drăzni (înv. „a îndrăzni” < sl.).

ÎNDRĂZNÍ, îndrăznesc, vb. IV. Tranz. A avea curaj; a nu se teme, a cuteza să... – În + drăzni (înv. „a îndrăzni” < sl.).

ÎNDRĂZNÍ, îndrăznesc, vb. IV. Tranz. A avea curaj, a cuteza, a nu-i fi frică, a nu se teme de nimic. Gălăciuca își strigă copiii pe nume. Aceștia nu îndrăznesc să răspundă. SAHIA, N. 44. Dacă, în locul depeșii, ar veni chiar autorul aici?... Nu îndrăznesc a spera. CARAGIALE, O. VII 10. N-aș fi îndrăznit niciodată să mă apropiu de matale, duducă. ALECSANDRI, T. I 54. ◊ Absol. Te-aș iubi și nu-ndrăznesc. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 383.

îndrăzní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îndrăznésc, imperf. 3 sg. îndrăzneá; conj. prez. 3 să îndrăzneáscă

îndrăzní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îndrăznésc, imperf. 3 sg. îndrăzneá; conj. prez. 3 sg. și pl. îndrăzneáscă

ÎNDRĂZNÍ vb. 1. a cuteza, a se încumeta, (astăzi rar) a se semeți, (pop.) a se bizui, (înv.) a ispiti, a se risca, (rar fig.) a se întinde. (Cine nu ~ nu izbutește.) 2. a cuteza, a se încumeta, a pofti. (Să ~ el să nu vină la timp!) 3. v. permite.

A îndrăzni ≠ a se jena, a se rușina, a se sfii, a (se) teme

îndrăzní (îndrăznésc, îndrăznít), vb. – 1. (Înv.) A prinde curaj, a se însufleți. – 2. A îndrăzni, a se încumeta, a avea curajul de a întreprinde ceva. – Var. îndrăsni. Sl. drŭznati, de la drŭzŭ „îndrăzneț”, cf. Pușcariu, Dacor., VIII, 349, unde cuvîntul este considerat, împotriva tuturor aparențelor, drept un termen de cultură). – Der. îndrăznitor, adj. (cutezător, curajos); neîndrăzneț, adj. (timid); îndrăzneală, s. f. (cutezanță, curaj).

A ÎNDRĂZNÍ ~ésc intranz. (urmat mai ales de o propoziție complementară cu conjunctivul) A risca biruind frica sau jena; a cuteza; a se încumeta. Cine nu ~ește, nu izbutește. Să ~ească să nu vină. /în + sl. driznonti

îndrăznésc v. tr. (vsl. drŭznonti-drŭznon [și drŭzati], a îndrăzni, d. drŭzŭ, dîrz). Cutez, mă încumet, am curaj: îndrăznesc să trec.

ÎNDRĂZNI vb. 1. a cuteza, a se încumeta, (astăzi rar) a se semeți, (pop.) a se bizui, (înv.) a ispiti, a se risca, (rar fig.) a se întinde. (Cine nu ~ nu izbutește.) 2. a cuteza, a se încumeta, a pofti. (Să ~ el să nu vină la timp!) 3. a cuteza, a-și îngădui, a-și permite. (Cum ~ una ca asta?)