îndoielnic
13 definiții pentru îndoielnic
ÎNDOIÉLNIC, -Ă, îndoielnici, -ce, adj. Care provoacă îndoială, care nu poate fi primit ca sigur; dubios, echivoc, discutabil. ♦ Care pare puțin probabil; nesigur. ♦ Care nu inspiră încredere; suspect, necurat. ♦ Șovăitor, nehotărât. [Pr.: -do-iel-] – Îndoială + suf. -nic sau îndoi + suf. -elnic.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
ÎNDOIÉLNIC, -Ă, îndoielnici, -ce, adj. Care provoacă îndoială, care nu poate fi primit ca sigur; dubios, echivoc, discutabil. ♦ Care pare puțin probabil; nesigur. ♦ Care nu inspiră încredere; suspect, necurat. ♦ Șovăitor, nehotărât. [Pr.: -do-iel-] – Îndoială + suf. -nic sau îndoi + suf. -elnic.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
ÎNDOIÉLNIC, -Ă, îndoielnici, -e, adj. 1. Care provoacă îndoială, care nu poate fi primit ca sigur; dubios. Nimic nu putea fi tulbure și îndoielnic între ele. C. PETRESCU, C. V. 372. ♦ Care pare a avea două sensuri; echivoc. 2. Care pare puțin probabil; nesigur. Succes îndoielnic. 3. Care nu inspiră încredere; suspect, necurat. O afacere îndoielnică. Un om cu trecut îndoielnic. Reputație îndoielnică.
- sursa: DLRLC 1955-1957
- permalink
îndoiélnic adj. m., pl. îndoiélnici; f. îndoiélnică, pl. îndoiélnice
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
îndoiélnic adj. m., pl. îndoiélnici; f. sg. îndoiélnică, pl. îndoiélnice
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
ÎNDOIÉLNIC adj. 1. v. dubios. 2. dubios, echivoc, necurat, suspect. (De o morală ~.) 3. v. nesigur.
- sursa: Sinonime 2002
- permalink
ÎNDOIÉLNIC adj. v. ezitant, fluctuant, indecis, nedecis, nehotărât, șovăielnic, șovăitor.
- sursa: Sinonime 2002
- permalink
Îndoielnic ≠ cert
- sursa: Antonime 2002
- permalink
ÎNDOIÉLNIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care provoacă îndoieli; care dă de bănuit; suspect; echivoc; dubios. 2) Care pare puțin probabil; nesigur. 3) Care se îndoiește; cuprins de îndoieli; șovăitor; ezitant. Răspuns ~. [Sil. -do-iel-] /îndoială + suf. ~nic
- sursa: NODEX 2002
- permalink
îndoelnic a. 1. supus îndoelii: rezultatul e îndoelnic; 2. neîndestulător: lumină îndoelnică.
- sursa: Șăineanu, ed. VI 1929
- permalink
îndoĭélnic, -ă adj. Dubios, îndoĭos, supus îndoĭeliĭ. Adv. A vorbi îndoĭelnic.
- sursa: Scriban 1939
- permalink
îndoielnic adj. v. EZITANT. FLUCTUANT. INDECIS. NEDECIS. NEHOTĂRÎT. ȘOVĂIELNIC. ȘOVĂITOR.
- sursa: Sinonime82 1982
- permalink
ÎNDOIELNIC adj. 1. dubios, incert, nesigur, problematic, (livr.) improbabil, indecis, (rar) indoios, (fig.) nebulos. (La o dată ~.) 2. dubios, echivoc, necurat, suspect. (De o morală ~.) 3. discutabil, incert, nesigur. (Rezultate ~.)
- sursa: Sinonime82 1982
- permalink