îndemănos

ÎNDEMĂNÓS, -OÁSĂ adj. v. îndemânos.

ÎNDEMÂNÓS, -OÁSĂ, îndemânoși, -oase, adj. (Reg.) Care prezintă comoditate; comod. [Var.: îndemănós, -oásă adj.] – Îndemână + suf. -os.

ÎNDEMĂNÓS, -OÁSĂ adj. v. îndemânos.

ÎNDEMÂNÓS, -OÁSĂ, îndemânoși, -oase, adj. (Reg.) Care prezintă comoditate; comod. [Var.: îndemănós, -oásă adj.] – Îndemână + suf. -os.

ÎNDEMĂNÓS, -OÁSĂ, îndemănoși, -oase, adj. (Rar) Care prezintă comoditate; comod. Stătea în fundul odăii pe un divan larg și îndemănos. HOGAȘ, DR. II 7.

îndemânós (reg.) adj. m., pl. îndemânóși; f. îndemânoásă, pl. îndemânoáse

îndemânós adj. m., pl. îndemânóși; f. sg. îndemânoásă, pl. îndemânoáse

ÎNDEMÂNÓS adj. v. comod, confortabil.

ÎNDEMÂNÓS ~oáse (~óși, ~oáse) Care este la îndemână; accesibil; prielnic. /îndemână + suf. ~os

îndemînós, -oásă adj. (d. îndemînă). Vechĭ. P. P. Comod, potrivit, propriŭ. – Și îndăm-.

îndemînos adj. v. COMOD. CONFORTABIL.