încăpăstri

ÎNCĂPĂSTRÁ, încăpăstrez, vb. I. Tranz. A pune căpăstru unui cal, a lega un cal cu căpăstrul. [Var.: (reg.) încăpăstrí vb. IV] – În + căpăstru.

ÎNCĂPĂSTRÍ vb. IV v. încăpăstra.

ÎNCĂPĂSTRÁ, încăpăstrez, vb. I. Tranz. A pune căpăstru unui cal, a lega un cal cu căpăstrul. [Var.: (reg.) încăpăstrí vb. IV] – În + căpăstru.

ÎNCĂPĂSTRÍ vb. IV v. încăpăstra.

ÎNCĂPĂSTRÁ, încăpăstrez, vb. I. Tranz. (Cu privire la cai) A pune căpăstru, a lega cu căpăstru. (Atestat în forma încăpăstri) E bine din două pricini, părinte, adăugi Turculeț, luînd rînd alături de abate, cu calu-i roib bine încăpăstrit și bine înșeuat. SADOVEANU, Z. C. 8. – Variantă: încăpăstrí vb. IV.

ÎNCĂPĂSTRÍ vb. IV v. încăpăstra.

încăpăstrá (a ~) vb., ind. prez. 3 încăpăstreáză

încăpăstrá vb., ind. prez. 1 sg. încăpăstréz, 3 sg. și pl. încăpăstreáză

A ÎNCĂPĂSTRÁ ~éz tranz. (cai) A lega cu căpăstru. /în + căpăstru

încăpăstréz v. tr. Pun căpăstru în cap.