încăpușa

ÎNCĂPUȘÁ, pers. 3 încăpușează, vb. I. Intranz. (Reg.) A înmuguri. [Var.: încăpușí vb. IV] – În + căpușă.

ÎNCĂPUȘÍ vb. IV v. încăpușa.

ÎNCĂPUȘÁ vb. I v. încăpuși.

ÎNCĂPUȘÍ, pers. 3 încăpușește, vb. IV. Intranz. (Reg.) A înmuguri. [Var.: încăpușá vb. I] – În + căpușă.

!încăpușá/încăpușí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. încăpușeáză/încăpușéște, imperf. 3 sg. încăpușá/încăpușeá; conj. prez. 3 să încăpușéze/să încăpușeáscă

încăpușí vb., ind. prez. 3 sg. încăpușéște, imperf. 3 sg. încăpușeá, conj. prez. 3 sg. și pl. încăpușeáscă

ÎNCĂPUȘÍ vb. v. înmuguri, muguri.

căpușésc v. intr. (d. căpușă). Rar. Înmuguresc. – Și înc- (vest).

încăpuși vb. v. ÎNMUGURI. MUGURI.