încârjoiere

ÎNCÎRJOIÁ, încîrjoiez, vb. I. Refl. (Regional) A se încovoia, a se răsuci. Sărmanul om... Au început a se încîrjoia în toate părțile, de foame. SBIERA, P. 311.

ÎNCÂRJOIÁ, încârjoiez, vb. I. Refl. (Reg.) A se încovoia, a se răsuci. – Din în- + cârjă.

ÎNCÂRJOIÁ vb. v. încârliga, încolăci, încovoia, încovriga, îndoi.

A ÎNCÂRJOIÁ încârjói tranz. A face să se încârjoaie; a încovoia; a curba; a arcui; a îndoi. /în + cârjă

A SE ÎNCÂRJOIÁ mă încârjói intranz. pop. 1) A căpăta formă de cârjă; a se încovoia; a se curba; a se arcui; a se îndoi. 2) (despre drumuri, cărări, ape etc.) A-și schimba direcția; a coti; a cârni. /în + cârjă

încârjoià v. Mold. a-și gârbovi trupul (de bătrânețe): gheboși de-și încârjoiau trupul până la genunchi. [Lit. a se încovoia ca o cârjă].

cîrjobéz și -oĭéz v. tr. (d. cîrjă). Est. Încovoĭ, curbez, cocîrjez. V. refl. Se cîrjoĭase de bătrîneță. – Și înc-.

încîrjoia vb. v. ÎNCÎRLIGA. ÎNCOLĂCI. ÎNCOVOIA. ÎNCOVRIGA. ÎNDOI.