încordător

ÎNCORDĂTÓR, încordătoare, s. n. (Reg.) Întorcător al războiului de țesut. ♦ Întinzător al coardei fierăstrăului; cordar. – Încorda + suf. -ător.

ÎNCORDĂTÓR, încordătoare, s. n. (Reg.) Întorcător al războiului de țesut. ♦ Întinzător al coardei ferăstrăului; cordar. – Încorda + suf. -ător.

ÎNCORDĂTÓR, încordătoare, s. n. (Regional) Instrument cu care se încordează și se ține întinsă pînza la rost sau la sulul dinainte al războiului. ♦ Lemn cu care se ține încordată sfoara ferăstrăului; cordar.

încordătór (reg.) s. n., pl. încordătoáre

încordătór s. n., pl. încordătoáre

ÎNCORDĂTÓR s. v. cordar, întinzător, întorcător, slobozitor, strună.

încordătór², încordătóri, s.m. (reg.) diavol, drac.

încordător s. v. CORDAR. INTINZĂTOR. ÎNTORCĂTOR. SLOBOZITOR. STRUNĂ.