închegătură

ÎNCHEGĂTÚRĂ, închegături, s. f. (Rar) Închegare; (concr.) locul unde se îmbină două obiecte sau două părți ale unui obiect. – Închega + suf. -ătură.

ÎNCHEGĂTÚRĂ, închegături, s. f. (Rar) Închegare; (concr.) locul unde se îmbină două obiecte sau două părți ale unui obiect. – Închega + suf. -ătură.

ÎNCHEGĂTÚRĂ, închegături, s. f. (Rar) Faptul de a se lega, de a se împreuna; (concretizat) locul unde se împreună două lucruri. Un om c-un ciocan de fier într-o mînă și c-o cheie pentru mutelci în alta s-apropie de gară, cercetînd cu de-amănuntul închegătura liniei. SP. POPESCU, M. G. 28.

închegătúră (rar) s. f., g.-d. art. închegătúrii; pl. închegătúri

închegătúră s. f., g.-d. art. închegătúrii; pl. închegătúri

ÎNCHEGĂTÚRĂ s. v. coagulare, închegare.

închegătură s. v. COAGULARE. ÎNCHEGARE.