încastelură

INCASTELÚRĂ s. f. (Med. vet.) Deformare a copitei la animale. [Var.: încastelúră s. f.] – Din fr. encastelure.

ÎNCASTELÚRĂ s. f. v. incastelură.

INCASTELÚRĂ s. f. v. încastelură.

ÎNCASTELÚRĂ, încasteluri, s. f. (Med. vet.) Deformare a copitei la animale. [Var.: incastelúră s. f.] – Din fr. encastelure.

!incastelúră/încastelúră s. f., g.-d. art. incastelúrii/ încastelúrii

încastelúră v. incastelúră

incastelúră s. f., g.-d. art. incastelúrii^[1]

încastelúră s. f., pl. încastelúri^[1]

INCASTELÚRĂ s.f. Deformare a copitei (la cai) constând din apropierea exagerată a călcâielor. [Var. încastelură s.f. / cf. fr. encastelure].

ÎNCASTELÚRĂ s.f. v. incastelură.

INCASTELÚRĂ s. f. deformare a copitei (la cai) constând din apropierea exagerată a călcâielor. (< fr. encastelure)