împărătesc

ÎMPĂRĂTÉSC, -EÁSCĂ, împărătești, adj. De împărat, care aparține împăratului sau împărătesei; imperial; p. ext. măreț, maiestuos. – Împărat + suf. -esc.

ÎMPĂRĂTÉSC, -EÁSCĂ, împărătești, adj. De împărat, care aparține împăratului sau împărătesei; imperial; p. ext. măreț, maiestuos. – Împărat + suf. -esc.

ÎMPĂRĂTÉSC, -EÁSCĂ, împărătești, adj. De împărat, al împăratului (sau al împărătesei); p. ext. măreț, maiestos. De-ar vrea norocul să-mi zîmbească Și să cîștig la loterie Aș duce-o viață-mpărătească. MACEDONSKI, O. I 66. A fost odată ca-n povești, A fost ca niciodată, Din rude mari împărătești O prea frumoasă fată. EMINESCU, O. I 167. Aceasta este grădina împărătească, ce s-au făcut și se ține cu mare cheltuială. GOLESCU, Î. 77. ◊ Fig. Era liniște împărătească. GALACTION, O. I 167.

împărătésc adj. m., f. împărăteáscă; pl. m. și f. împărătéști

împărătésc adj. m., f. împărăteáscă; pl. m. și f. împărătéști

ÎMPĂRĂTÉSC adj. imperial, (rar) august, (pop.) crăiesc. (Pajura ~ească.)

ÎMPĂRĂTÉSC ~eáscă (~éști) 1) Care este caracteristic pentru împărați; propriu împăraților. 2) fig. Care impresionează prin fast, grandoare sau proporții. Un chef ~. ◊ Ușile ~ești ușile din față ale altarului. /împărat + suf. ~esc

Împărătesc v. 1. ce ține de un împărat sau de un imperiu; 2. fig. de căpetenie: sărbători împărătești; ușă împărătească, ușa de mijloc a iconostasului prin care numai preoții și diaconii au drept să intre; 3. pop. foarte mare: bețiv împărătesc. ║ m. galben austriac (cf. imperial): să-mi dai 100 de împărătești PANN.

împărătésc, -eáscă adj. Imperial (de împărat orĭ de imperiŭ). Sărbătorĭ împărăteștĭ, sărbătorĭ marĭ, principale (în calendaru creștinesc). Ușile (saŭ porțile) împărăteștĭ, ușa principală, cu doŭă valve, în tîmpla bisericiĭ. Galben împărătesc (saŭ ca s. m. un împărătesc), galben austriac.

ÎMPĂRĂTESC adj. imperial, (rar) august, (pop.) crăiesc. (Pajura ~.)