împâslit

ÎMPÂSLÍ, împâslesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre tricotaje de lână) A deveni îndesat ca pâslă, a căpăta aspect de pâslă. ♦ Tranz. împâslește dimia. 2. Tranz. (Despre păr sau barbă) A acoperi fața, crescând des (ca pâslă). – În + pâslă.

ÎMPÂSLÍT, -Ă, împâsliți, -te, adj. Care a devenit des ca pâsla, cu aspect de pâslă; (despre păr) des și încâlcit (ca pâsla). – V. împâsli.

ÎMPÂSLÍ, împâslesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre tricotaje de lână) A se face des, îndesat ca pâsla. ◊ Tranz. Împâslește dimia. 2. Tranz. (Despre păr sau barbă) A acoperi fața, crescând des (ca pâsla). – În + pâslă.

ÎMPÂSLÍT, -Ă, împâsliți, -te, adj. Care a devenit des ca pâsla, cu aspect de pâslă; (despre păr) des și încâlcit (ca pâsla). – V. împâsli.

ÎMPÎSLÍ, împîslesc, vb. IV. 1. Refl. A se face ca pîsla. 2. Tranz. (Despre păr sau barbă) A acoperi fața crescînd des (ca pîsla). Fața lui Saizu... arsă și tăbăcită de arșița verii și viscolul multor ierni, era împîslită de barba căruntă pe tot obrazul. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 160, 2/6. ◊ Fig. Malurile acestei ape sînt, pe alocuri, împîslite de iarbă. MACEDONSKI, O. III 3.

ÎMPÎSLÍT, -Ă, împîsliți, -te, adj. (Despre păr) Des și încîlcit (ca pîsla). Uracu ședea pe prispă și fuma, mut, negricios, cu fire de barbă împîslite peste obraz ca părul negru care rămîne pe nucă după ce-a putrezit coaja verde. DUMITRIU, B. F. 102. E un om cu... un cap ca de taur, părul negru, des, barba și mustățile aspre și împîslite. CARAGIALE, O. I 287.

împâslí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împâslésc, imperf. 3 sg. împâsleá; conj. prez. 3 să împâsleáscă

împâslí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împâslésc, imperf. 3 sg. împâsleá; conj. prez. 3 sg. și pl. împâsleáscă

ÎMPÂSLÍT adj. pâslos. (Material ~.)

A ÎMPÂSLÍ ~ésc tranz. 1) (despre păr, barbă) A acoperi abundent (crescând des și încâlcit, ca pâsla). 2) (obiecte) A căptuși cu pâslă. /în + pâslă

A SE ÎMPÂSLÍ pers. 3 se ~éște intranz. (despre păr, lână) A se face ca pâsla (descurcându-se greu). /în + pâslă

împăslì v. a se îndesa, vorbind de părul capului sau de mustăți. [V. pâslă].

împîslésc v. tr. (d. pîslă). Vest. Îmbîxesc, îndes cu praf, vorbind de lînă, de covoare saŭ de păru capuluĭ. V. refl. Mă fac ca pîsla.

ÎMPÂSLIT adj. pîslos. (Material ~.)