împovărător
8 definiții pentru împovărător
ÎMPOVĂRĂTÓR, -OÁRE, împovărători, -oare, adj. Care împovărează; copleșitor. – Împovăra + suf. -ător.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
ÎMPOVĂRĂTÓR, -OÁRE, împovărători, -oare, adj. Care împovărează; copleșitor. – Împovăra + suf. -ător.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
ÎMPOVĂRĂTÓR, -OÁRE, împovărători, -oare, adj. Care împovărează, copleșitor. N-au știut ce-i munca împovărătoare și amară. SADOVEANU, P. S. 201. Ea este o realitate, și chiar o tristă și împovărătoare realitate. ODOBESCU, S. III 479.
- sursa: DLRLC 1955-1957
- permalink
împovărătór adj. m., pl. împovărătóri; f. sg. și pl. împovărătoáre
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
împovărătór adj. m., pl. împovărătóri; f. sg. și pl. împovărătoáre
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
ÎMPOVĂRĂTÓR adj. 1. (înv.) povăros. (O greutate ~oare.) 2. v. apăsător.
- sursa: Sinonime 2002
- permalink
ÎMPOVĂRĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care împovărează. Muncă ~oare. /a împovăra + suf. ~ător
- sursa: NODEX 2002
- permalink
ÎMPOVĂRĂTOR adj. 1. (înv.) povăros. (O greutate ~.) 2. apăsător, copleșitor, covîrșitor, greu, (livr.) oneros. (Îndatoriri ~.)
- sursa: Sinonime82 1982
- permalink