împlătoșa

ÎMPLĂTOȘÁ, împlătoșez, vb. I. Refl. (Rar) A se îmbrăca, a se înarma cu o platoșă. – În + platoșă.

ÎMPLĂTOȘÁ, împlătoșez, vb. I. Refl. (Rar) A se îmbrăca, a se înarma cu o platoșă. – În + platoșă.

ÎMPLĂTOȘÁ, împlătoșez, vb. I. Refl. (Rar) A se îmbrăca, a se acoperi, a se înarma cu o platoșă. (Fig.) Simți toată primejdia din cuvintele ofițerului și se împlătoșă în șiretenie. CAMILAR, N. I 269.

împlătoșá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 împlătoșeáză, 1 pl. împlătoșắm; conj. prez. 3 să împlătoșéze; ger. împlătoșấnd

împlătoșá vb., ind. prez. 1 sg. împlătoșéz, 1 pl. împlătoșăm; conj. prez. 3 sg. și pl. împlătoșéze; ger. împlătoșând

ÎMPLĂTOȘÁ vb. a (se) înzăua.

împlătoșéz v. tr. Îmbrac cu platoșă. V. refl. Îmĭ pun platoșă. V. chĭurasez.