împietrire

ÎMPIETRÍ, împietresc, vb. IV. 1. Intranz. și refl. A se preface în piatră. ♦ Refl. A deveni tare ca piatra; a se întări. 2. Intranz. Fig. A rămâne pe loc, nemișcat; a încremeni, a înlemni, a înmărmuri. ♦ Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină insensibil. – În + piatră.

ÎMPIETRÍRE s. f. Acțiunea de a (se) împietri și rezultatul ei. ♦ Fig. Încremenire, înmărmurire, înlemnire. ♦ Fig. Insensibilitate. – V. împietri.

ÎMPIETRÍ, împietresc, vb. IV. 1. Intranz. și refl. A se preface în piatră. ♦ Refl. A deveni tare ca piatra; a se întări. 2. Intranz. Fig. A rămâne pe loc, nemișcat; a încremeni, a înlemni, a înmărmuri. ♦ Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină insensibil. – În + piatră.

ÎMPIETRÍRE s. f. Acțiunea de a (se) împietri și rezultatul ei. ♦ Fig. Încremenire, înmărmurire, înlemnire. ♦ Fig. Insensibilitate. – V. împietri.

ÎMPIETRÍ, împietresc, vb. IV. 1. Intranz. și refl. (În basme) A se preface în piatră. La locul unde se împietrise frate-său, păți ca dînsul. ISPIRESCU, L. 296. 2. Intranz. A rămîne pe loc, nemișcat; a încremeni, a înmărmuri, a înlemni, a îngheța. Nici glas de cucoș, nici hămăit de cîne, nimic; totul împietrise pretutindeni. SADOVEANU, O. VII 363. Rîsul ar fi înghețat pe buze nu numai actorilor presupusei comedii, ci ar fi împietrit și pe fața spectatorilor amatori de rîs. CAMIL PETRESCU, T. II 291. ◊ Tranz. Își împietri obrazul; zîmbetul îi fugi tot în ochi, unde i s-ascunse sub tufele sprîncenelor și sub pălărie. CAMILAR, TEM. 184. 3. Refl. Fig. A nu mai simți nimic, a deveni insensibil. Sufletul ei se împietrise de amărăciune. REBREANU, I. 58. După suferiri multe inima se-mpietrește. ALEXANDRESCU, M. 6. ◊ Tranz. Ce nenorociri te-au zdrobit, ce dureri ți-au împietrit sufletul? SADOVEANU, O. I 422. Chinul și durerea simțirea-mi a-mpietrit-o. EMINESCU, O. I 116.

ÎMPIETRÍRE, împietriri, s. f. Acțiunea de a (se) împietri și rezultatul ei. 1. Încremenire, înlemnire, înmărmurire. Biruise prima clipă de împietrire și dăduse buzna la ea. DUMITRIU, N. 126. 2. Fig. Stare de nesimțire sufletească; insensibilitate. Cînd rămăsei singur, nu știu dacă durerea, dezgustul de viață sau împietrirea, ce însoțește un trai fără de nădejde, năvăliră fiecare în parte sau dacă toate deodată puseră stăpînire pe sufletul și inima mea. HOGAȘ, M. N. 43. În locul fericirii, capătă pizmă și împietrire. NEGRUZZI, S. I 56.

împietrí (a ~) (-pie-tri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împietrésc, imperf. 3 sg. împietreá; conj. prez. 3 să împietreáscă

împietríre (-pie-tri-) s. f., g.-d. art. împietrírii

împietrí vb. (sil. -tri), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împietrésc, imperf. 3 sg. împietreá; conj. prez. 3 sg. și pl. împietreáscă

împietríre s. f. (sil. -tri-), g.-d. art. împietrírii

ÎMPIETRÍ vb. 1. v. petrifica. 2. v. usca. 3. v. înmărmuri.

ÎMPIETRÍ vb. v. insensibiliza.

ÎMPIETRÍRE s. 1. v. petrificare. 2. v. înmărmurire.

A ÎMPIETRÍ ~ésc 1. tranz. A face să se împietrească. 2. intranz. A pierde capacitatea de a se mișca (din cauza unor emoții puternice); a rămâne nemișcat; a încremeni; a înmărmuri; a înlemni. [Sil. -pie-tri] /în + piatră

A SE ÎMPIETRÍ pers. 3 se ~éște intranz. 1) A se preface în piatră; a deveni piatră; a se pietrifica. 2) A se face tare ca piatra; a deveni tare ca piatra. Mortarul s-a ~it. 3) fig. A deveni insensibil; a se închide în sine; a înlemni. Zâmbetul i se ~ pe față. /în + piatră

împietrì v. 1. a (se) schimba în piatră; 2. fig. a. se face tare ca piatra: după suferiri multe inima se ’mpietrește GR. AL.

împe- (est) și împĭetresc (vest) v. tr. Petrific, fac de peatră orĭ ca de peatră: teroarea îĭ împetrise. Petruĭesc (vest). V. intr. Devin ca de peatră, înlemnesc, înmărmuresc: împetrise de spaĭmă. V. refl. Mă fac ca peatra: pămîntu se împetrise de uscăcĭune, inima i se împetrise de suferințe. – Vechĭ și -éz.

împĭetrésc, V. împetresc.

împietri vb. v. INSENSIBILIZA.

ÎMPIETRI vb. 1. a încremeni, a înlemni, a înmărmuri, a înțepeni, a (se) petrifica, (înv. și pop.) a mărmuri, (Mold. și Bucov.) a (se) întrecleți, (prin Transilv. și Ban.) a merei, (fig.) a (se) înțeleni. 2. a se întări, a se învîrtoșa. (Pîinea s-a ~.) 3. a încremeni, a înlemni, a înmărmuri, a înțepeni, a paraliza, (înv. și pop.) a mărmuri, (fig.) a îngheța. (A ~ de spaimă.)

ÎMPIETRIRE s. încremenire, înlemnire, înmărmurire, înțepenire, petrificare, (înv. și pop.) mărmurire.