împeticat

ÎMPETICÁT, -Ă, împeticați, -te, adj. (Rar) Cu petice; peticit². – În + petic + suf. -at.

ÎMPETICÁT, -Ă, împeticați, -te, adj. (Rar) Cu petice; peticit². – În + petic + suf. -at.

ÎMPETICÁT, -Ă, împeticați, -te, adj. (Rar) Cu petice; peticit. Și le duce rînd pe rînd: saltelele, macatul, covorul impeticat din odaia de culcare. BASSARABESCU, S. 111.

împeticát (rar) adj. m., pl. împeticáți; f. împeticátă, pl. împeticáte

împeticát adj. m., pl. împeticáți; f. sg. împeticátă, pl. împeticáte

ÎMPETICÁT adj. v. cârpit, peticit.

împeticat adj. v. CÎRPIT. PETICIT.