îmbușonare

ÎMBUȘONÁ, îmbușonez, vb. I. Tranz. (Rar) A astupa o sticlă cu un bușon. – În + bușon.

ÎMBUȘONÁRE, îmbușonări, s. f. (Rar) Acțiunea de a îmbușona și rezultatul ei. – V. îmbușona.

ÎMBUȘONÁ, îmbușonez, vb. I. Tranz. (Rar) A astupa o sticlă cu un bușon. – În + bușon.

ÎMBUȘONÁRE, îmbușonări, s. f. (Rar) Acțiunea de a îmbușona și rezultatul ei. – V. îmbușona.

îmbușoná vb., ind. prez. 1 sg. îmbușonéz, 3 sg. și pl. îmbușoneáză

îmbușonáre s. f., g.-d. art. îmbușonării

ÎMBUȘONÁ vb. I. tr. A închide cu un bușon. [Cf. fr. bouchonner, boucher].

ÎMBUȘONÁ vb. tr. a închide (o sticlă) cu un bușon. (după fr. bouchonner)

A ÎMBUȘONÁ ~éz tranz. rar (sticle) A astupa cu un bușon. /<fr. bouchonner