îmbuteliere

ÎMBUTELIÁ, îmbuteliez, vb. I. Tranz. A umple (sub presiune) o butelie, o sticlă, închizând-o apoi ermetic. [Pr.: -li-a] – După fr. embouteiller.

ÎMBUTELIÉRE, îmbutelieri, s. f. Acțiunea de a îmbutelia și rezultatul ei. [Pr.: -li-e-] – V. îmbutelia.

ÎMBUTELIÁ, îmbuteliez, vb. I. Tranz. A umple (sub presiune) o butelie, o sticlă, închizând-o apoi ermetic. [Pr.: -li-a] – După fr. embouteiller.

ÎMBUTELIÉRE, îmbutelieri, s. f. Acțiunea de a îmbutelia și rezultatul ei. [Pr.: -li-e-] – V. îmbutelia.

îmbuteliá (a ~) (-li-a) vb., ind. prez. 3 îmbuteliáză, 1 pl. îmbuteliém (-li-em); conj. prez. 3 să îmbuteliéze; ger. îmbuteliínd (-li-ind)

îmbuteliére (-li-e-) s. f., g.-d. art. îmbuteliérii; pl. îmbuteliéri

îmbuteliá vb. (sil. -li-a), ind. prez. 1 sg. îmbuteliéz, 3 sg. și pl. îmbuteliáză, 1 pl. îmbuteliém (sil. -li-em); conj. prez. 3 sg. și pl. îmbuteliéze; ger. îmbuteliínd (sil. -li-ind)

îmbuteliére s. f. (sil. -li-e-), g.-d. art. îmbuteliérii; pl. îmbuteliéri

ÎMBUTELIÁ vb. I. tr. A trage (un lichid) în sticle; a încărca buteliile (cu gaze lichefiate). [Pron. -li-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. embouteiller].

ÎMBUTELIÉRE s.f. Acțiunea de a îmbutelia. [Pron. -li-e-. / < îmbutelia1.

ÎMBUTELIÁ vb. tr. a trage (un lichid) în sticle; a încărca butelii. (după fr. embouteiller)

A ÎMBUTELIÁ ~éz tranz. (substanțe lichide sau gazoase) A turna în butelii (sau în alte recipiente), închizând ermetic. [Sil. -li-a] /în + butelie