îmburuiena

îmburuiená vb. (sil. -ru-ie-), ind. prez. 3 sg. îmburuieneáză

îmburuiená vb. I refl. (reg.) a se umple de buruieni; a se buruiena.

îmburuĭenéz v. tr. Acoper cu buruĭene. V. refl. Ogoru se îmburuĭenează.