îmbulzeală

ÎMBULZEÁLĂ, îmbulzeli, s. f. Îngrămădire de oameni (rar, de obiecte); înghesuială; aglomerație. – Îmbulzi + suf. -eală.

ÎMBULZEÁLĂ, îmbulzeli, s. f. Îngrămădire de oameni (rar, de obiecte); înghesuială; aglomerație. – Îmbulzi + suf. -eală.

ÎMBULZEÁLĂ, (rar) îmbulzeli, s. f. (Uneori determinat prin «de lume», «de oameni») Îngrămădire mare de oameni, înghesuiți fără nici o ordine; înghesuială, îngrămădeală. În Iași, în cele trei zile ale sărbătoririi lui Cuza-vodă, a fost îmbulzeală nemaipomenită de lume. SADOVEANU, O. VI 477. Prin prăvălii e o îmbulzeală ș-o zarvă amețitoare. VLAHUȚĂ, O. A. 388. ♦ (Rar) Îngrămădire de obiecte în dezordine. Trebuia multă luare-aminte, căci noaptea era neagră și, prin îmbulzeala multor vapoare, ușor se putea întîmpla o ciocnire. DUNĂREANU, CII. 92. ♦ (Concretizat, neobișnuit) Mulțime de oameni. Îmbulzelile apropiate ascultau cu uimire și înfricoșare. SADOVEANU, F. J. 25.

îmbulzeálă s. f., g.-d. art. îmbulzélii; pl. îmbulzéli

îmbulzeálă s. f., g.-d. art. îmbulzélii; pl. îmbulzéli

ÎMBULZEÁLĂ s. v. aglomerație, grămădeală, înghesuială, îngrămădeală, învălmășeală, (pop.) valmă, (Ban. și prin Olt., Transilv.) năloagă, (Transilv.) vlog, (înv.) glogozeală. (Era o ~ de nedescris.)

ÎMBULZEÁLĂ ~éli f. Situație creată prin îmbulzire. /a îmbulzi + suf. ~eală

îmbulzeală f. înghesueală.

îmbulzeálă f., pl. elĭ. Acțiunea de a saŭ de a se îmbulzi, aglomerațiune.

ÎMBULZEALĂ s. afluență, aflux, aglomerație, grămădeală, înghesuială, îngrămădeală, învălmășeală, (pop.) valmă, (Ban. și prin Olt., Transilv.) năloagă, (Transilv.) vlog, (înv.) glogozeală. (Era o ~ de nedescris.)

îmbulzeálă, îmbulzeli, s.f. – Înghesuială, aglomerație. – Din îmbulzi + suf. -eală (DEX, MDA).