îmbourare

ÎMBOURÁ, îmbourez, vb. I. Tranz. (Învechit) A înfiera cu bourul (2).

ÎMBOURÁRE, îmbourări, s. f. Acțiunea de a îmboura și rezultatul ei.

ÎMBOURÁ, îmbourez, vb. I. Tranz. (Înv.) A înfiera cu bourul (2). – Din în- + bour.

ÎMBOURÁRE, îmbourări, s. f. Acțiunea de a îmboura și rezultatul ei.

îmbourá, îmbouréz, vb. I (înv.) 1. a marca vitele cu fierul roșu. 2. (refl.) a lua forma coarnelor de vită.

îmbourà v. Mold. a înfiera cu bourul.