zătâgnit

zăticní v vz zăticni

ZĂTICNÍ, zăticnesc, vb. IV. (înv. și reg.) 1. Tranz. A împiedica, a stânjeni, a stingheri, a tulbura, a încurca. 2. Refl. A se opri, a se întrerupe. [Var.: zătigní vb. IV] – Din sl. zatŭknonti.

ZĂTIGNÍ vb. IV v. zăticni.

ZĂTICNÍ, zăticnesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A împiedica, a stânjeni, a stingheri, a tulbura, a încurca. 2. Refl. A se opri, a se întrerupe. [Var.: zătigní vb. IV] – Din sl. zatŭknonti.

ZĂTIGNÍ vb. IV v. zăticni.

ZĂTICNÍ, zăticnesc, vb. IV. 1. Tranz. A împiedica, a stingheri, a stînjeni, a tulbura, a încurca. Strîmtoarea locului de bătaie, pădurile și dealurile favorizau înapoierea romînilor și zăticneau mișcările turcilor și silințele lor de a-i înconjura de toate părțile. BĂLCESCU, O. I 91. Pricina ce mă zăticnește a nu împlini aceste sfinte datorii... GORJAN, H. I 67. 2. Refl. A se opri, a se întrerupe. Stați pe la locuri, boieri! strigă atunci Mihnea cu glas tare. Ci nu vă zăticniți din gustare! ODOBESCU, S. I 79. – Variantă: zătigní (BUDAI-DELEANU, Ț. 176).

ZĂTIGNÍ vb. IV v. zăticni.

ZĂTICNÍ, zăticnesc, vb. IV. 1. Tranz. A împiedica, a stânjeni, a stingheri, a tulbura, a încurca. 2. Refl. A se opri, a se întrerupe. [Var.: zătigní vb. IV] – Slav (v. sl. zatŭknonti).

ZĂTIGNÍ vb. IV. v. zăticni.

zăticní (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăticnésc, imperf. 3 sg. zăticneá; conj. prez. 3 să zăticneáscă

zăticní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăticnésc, imperf. 3 sg. zăticneá; conj. prez. 3 sg. și pl. zăticneáscă

ZĂTICNÍ vb. v. deranja, incomoda, încurca, întrerupe, jena, opri, stingheri, stânjeni, supăra, tulbura.

zăticní (-nésc, -ít), vb. – A supăra, a molesta. – Var. zătigni. Sl. zatŭknati (Miklosich, Slaw. Elem., 23). – Der. zăticneală, s. f. (piedică); stihni, vb. (a incomoda), în Bucov.

A ZĂTICNÍ ~ésc tranz. pop. (persoane) A împiedica să se simtă liber în acțiuni; a stingheri; a stânjeni; a incomoda. /<sl. zatuknoti

A SE ZĂTICNÍ mă ~ésc intranz. (despre persoane) A se întrerupe dintr-o activitate; a se opri. /<sl. zatuknoti

zăticnì v. a (se) deranja: nu vă zăticniți din gustare OD. [Bulg. ZATEGNÕ].

zăticnésc și -gnésc v. tr. (vsl. zatŭknonti, a opri, a îngrădi, d. tŭknonti, a împinge. V. po-ticnesc). Rar. Turbur, împedesc, deranjez, incomodez: ispitele zăticnesc călugăru (VR. 1928, 9, 211). – Și zătîgnesc. La Cant. Descr. ed. Socec, 1909, 258, zătihn-. V. zăhăĭesc.

zăticni vb. v. DERANJA. INCOMODA. ÎNCURCA. ÎNTRERUPE. JENA. OPRI. STINGHERI. STÎNJENI. SUPĂRA. TULBURA.