zăporâre

ZĂPORÎ́, pers. 3 zăporăște, vb. IV. Refl. (Pop.; despre ape) A se revărsa în timpul dezghețului; a inunda prin dezgheț. – Din zăpor.

ZĂPORÎ, zăporăsc, vb. IV. Refl. (Pop.; despre ape) A se revărsa în timpul dezghețului; a inunda prin dezgheț. – Din zăpor.^[1]

ZĂPORÎ́, zăporăsc, vb. IV. Refl. (Despre ape) A se revărsa în timpul dezghețului, a inunda prin dezgheț.

ZĂPORÎ́, zăporăsc, vb. IV. Refl. (Despre ape) A se revărsa în timpul dezghețului; a inunda prin dezgheț. – Din zăpor.

zăporî́ (a se ~) (pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zăporắște, imperf. 3 sg. se zăporá, perf. s. 3 sg. se zăporî́; conj. prez. 3 să se zăporáscă; ger. zăporấndu-se

zăporî́ vb., ind. prez. 3 sg. zăporăște, imperf. 3 sg. zăporá; conj. prez. 3 sg. și pl. zăporáscă

ZĂPORÍ, zăporésc, vb. IV. Refl. (Var.) Zăporî.

zăporésc v. tr. (d. zăpor). Inund, acoper cu apă. V. năboĭesc.