zălezire

ZĂLEZÍ, zălezesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A zăcea; a slăbi. – Cf. ucr. zalezaty, rus. zalezat’.

ZĂLEZÍ, zălezesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A zăcea; a slăbi. – Cf. ucr. zalezaty, rus. zalezat’.

ZĂLEZÍ, zălezesc, vb. IV. Intranz. (Regional) A zăcea; a slăbi.

ZĂLEZÍ, zălezesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A zăcea; a slăbi. – Comp. ucr. zaležaty, rus zaležat’.

zălezí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zălezésc, imperf. 3 sg. zălezésc conj. prez. 3 să zălezeáscâ

zălezí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zălezésc, imperf. 3 sg. zălezeá; conj. prez. 3 sg. și pl. zălezeáscă

ZĂLEZÍ vb. v. boli, piroti, slăbi, tânji, zăcea.

ZĂLEZÍ, zălezésc, vb. IV. 2. Tranz. (Mold., înv.) A obosi. (cf. zalisi și ucr. zalizati = a se târî)

zălezésc v. tr. (cp. cu rut. za-lizátĭ, -lazitĭ, a se tîrî). Mold. (Tec.). Ostenesc prea mult: zălezit de drum și chinuit de străjĭ. – Aĭurea și zilizésc. V. strepezesc.

zălezi vb. v. BOLI. PIROTI. SLĂBI. TÎNJI. ZĂCEA.

zălezí, vb. refl. – (reg.) 1. A se obosi. 2. A se îmbolnăvi. 3. A se schilodi. – Et. nec. (MDA); cf. ucr. zalezaty, rus. zalezat’ „a se târî” (Scriban, DLRM, DEX).