zăleti

ZĂLETÍ, zăletesc, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre lichide) A țâșni, a stropi; a curge din abundență. – Cf. bg. zaletja, sb. zaleti.

ZĂLETÍ, zăletesc, vb. IV. Intranz. (Despre lichide) A țâșni, a stropi; a curge din abundență. – Cf. bg. zaletja, scr. zaleti.

ZĂLETÍ, zăletesc, vb. IV. Intranz. (Regional, despre lichide) A țîșni, a stropi, a curge din abundență.

ZĂLETÍ, zăletesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A sări. ♦ (Despre lichide) A țâșni, a stropi; a curge din abundență. – Comp. bg. zaletja se, sb. zaleteti.

zăletí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. zăletéște, imperf. 3 sg. zăleteá conj. prez. 3 sa zăleteáscă

zăletí vb., ind. prez. 3 sg. zăletéște, imperf. 3 sg. zăleteá; conj. prez. 3 sg. și pl. zăleteáscă

ZĂLETÍ vb. v. sălta, sări, țâșni.

zăletésc v. intr. (sîrb. za-lètjeti, a zbura greșit, a zbura dincolo, a te despărți zburînd. V. răzlețesc). Olt. Mă despart de grămadă, rămîn rătăcit pe undeva: acest flăcăŭ a zăletit (a rămas neînsurat), nu știŭ cum a zăletit acest lucru în pod. Zăletit, speriat, leșinat. V. zăstesc.

zăleti vb. v. SĂLTA. SĂRI. ȚÎȘNI.