zăbavnic

ZĂBÁVNIC, -Ă, zăbavnici, -ce, adj. (Înv.) Care zăbovește, care întârzie; zăbovitor. ♦ Încet, greoi. – Din sl. zabavĭnŭ.

ZĂBÁVNIC, -Ă, zăbavnici, -ce, adj. (Înv.) Care zăbovește, care întârzie; zăbovitor. ♦ Încet, greoi. – Din sl. zabavĩnŭ.

ZĂBÁVNIC, -Ă, zăbavnici, -e, adj. (Învechit) Care zăbovește, care întîrzie, zăbovitor. Omul de-o lună lipsind de-acasă, de lîngă femeie, Sufere-n vasul cel bine vîslit. Darmite noi ce pe-aici zăbavnici stăm vreme de nouă Ani rotitori? MURNU, I. 33. Facle trosni-vor pe mal și va geme de flăcări pămîntul. Dacă zăbavnic pe tine găsi-te-vor zorile-n prunduri. COȘBUC, AE. 82. ♦ Încet, greoi. Alții iar, mai zăbavnici poate în agerimea duhului, sînt de tineri cuprinși d-o tainică melancolie. ODOBESCU, S. I 118.

ZĂBÁVNIC, -Ă, zăbavnici, -ce, adj. (Înv.) Care zăbovește, care întârzie; zăbovitor. ♦ Încet, greoi. – Slav (v. sl. zabavĩnŭ).

zăbávnic (înv.) adj. m., pl. zăbávnici; f. zăbávnică, pl. zăbávnice

zăbávnic adj. m., pl. zăbávnici; f. sg. zăbávnică, pl. zăbávnice

ZĂBÁVNIC adj. v. greoi, încet, întârziat, lent, moale, molatic, molâu.

ZĂBÁVNIC ~că (~ci, ~ce) înv. Care manifestă zăbavă; care zăbovește; zăbovitor; tărăgănător. /<sl. zabavinu

zăbavnic a. care lucrează încet, greoiu: alții mai zăbavnici în agerimea duhului OD. [Tras din zăbavă].

zăbávnic, -ă adj. (vsl. *zabavĭnikŭ, d. zabaviti, a zăbovi). Zăbovitor, greoĭ: om zăbavnic.

zăbavnic adj. v. GREOI. ÎNCET. ÎNTÎRZIAT. LENT. MOALE. MOLATIC. MOLÎU.