zâmbitură

ZÂMBITÚRĂ, zâmbituri, s. f. (Înv.) Zâmbet, zâmbire. – Zâmbi + suf. -tură.

ZÂMBITÚRĂ, zâmbituri, s. f. (Înv.) Zâmbet, zâmbire. – Zâmbi + suf. -tură.

ZÎMBITÚRĂ, zimbituri, s. f. (Învechit) Zîmbire, zîmbet. Nurul... covîrșește oricare alt dar trupesc, Statul, mersul, chipul, vorba, risul cel cu zîmbituri. CONACHI, R. 54.

ZÂMBITÚRĂ, zâmbituri, s. f. (Înv.) Zâmbet, zâmbire. – Din zâmbi + suf. -(i)tură.

zâmbitúră (înv.) s. f., g.-d. art. zâmbitúrii; pl. zâmbitúri

zâmbitúră s. f., g.-d. art. zâmbitúrii; pl. zâmbitúri

ZÂMBITÚRĂ s. v. surâs, zâmbet, zâmbire.

zîmbitură s. v. SURÎS. ZÎMBET. ZÎMBIRE.