zvâcneală

ZVÂCNEÁLĂ, zvâcneli, s. f. Palpitație puternică a inimii, a tâmplelor; zvâcnire, zvâcnitură. – Zvâcni + suf. -eală.

ZVÂCNEÁLĂ, zvâcneli, s. f. Palpitație puternică a inimii, a tâmplelor; zvâcnire, zvâcnitură. – Zvâcni + suf. -eală.

ZVÎCNEÁLĂ, zvîcneli, s. f. Palpitație puternică a inimii, a tîmplelor. Acolo, in coasta satului, [umbra] avea pentru toți ceva neliniștitor, care grăbea zvîcnelile inimii. C. PETRESCU, R. DR. 166.

ZVÂCNEÁLĂ, zvâcneli, s. f. Palpitație puternică a inimii, a tâmplelor; zvâcnire. – Din zvâcni + suf. -eală.

zvâcneálă s. f., g.-d. art. zvâcnélii; pl. zvâcnéli

zvâcneálă s. f., g.-d. art. zvâcnélii; pl. zvâcnéli

ZVÂCNEÁLĂ s. v. palpitație.

ZVÂCNEÁLĂ ~éli f. 1) v. A ZVÂCNI. 2) v. ZVÂCNET. /a zvâcni + suf. ~eală

ZVÎCNEALĂ s. bătaie, palpitare, palpitație, pulsație, ticăit, tresărire, zbatere, zvîcnet, zvîcnire, zvîcnit, zvîcnitură, (rar) tresăritură, (înv.) palpit, răsăritură, săltare. (~ a inimii.)