zuzuit

ZUZĂÍ vb. IV v. zuzui.

ZUZUÍ, pers. 3 zúzuie, vb. IV. Intranz. (Pop.) A produce un zuzet; a susura, a murmura, a șopoti. [Var.: zuzăí vb. IV] – Formație onomatopeică.

ZUZĂÍ vb. IV v. zuzui.

ZUZUÍ, pers. 3 zúzuie, vb. IV. Intranz. (Pop.) A produce un zuzet; a susura, a murmura, a șopoti. [Var.: zuzăí vb. IV] – Formație onomatopeică.

ZUZĂÍ vb. IV v. 2zuzui.

ZUZUÍ, zúzui, vb. IV. Intranz. (Popular) A susura, a murmura, a șopoti. Rîulețul care l-am trecut de vro trei ori... profund de o palmă și abia zuzuind pe – prundiș. NEGRUZZI, S. I 195. – Variantă: zuzăi (COȘBUC, AE. 79) vb. IV.

ZUZUÍT, zuzuituri, s. n. (Popular) Zumzet. În aceeași clipeală mai auzi zuzuitul din tronișor și de astă dată nu se mai putu stăpîni. ISPIRESCU, U. 99.

ZUZĂÍ vb. IV. v. zuzui.

ZUZUÍ, pers. 3 zúzuie, vb. IV. Intranz. (Pop.) A susura, a murmura, a șopoti. [Var.: zuzăí vb. IV] – Onomatopee.

ZUZUÍT, zuzuituri, s. n. (Neobișnuit) Zumzet. – V. zuzui.

zuzuí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 zúzuie, imperf. 3 sg. zuzuiá conj. prez. 3 să zúzuie

zuzuí vb., ind. și conj. prez. 3 sg. zúzuie, imperf. 3 sg. zuzuiá

zuzuít s. n., pl. zuzuíturi

ZUZUÍ vb. v. clipoci, murmura, suna, susura, șopoti, șopti, șușoti.

ZUZUÍT, zuzuíturi, s. n. (Pop.) Zumzet. (din zuzui) [def. și DLRLC]

zuzăì v. 1. Tr. a sbârnăi (de albine); 2. Mold. a face un sgomot asurzitor. [Onomatopee].

zuzui vb. v. CLIPOCI. MURMURA. SUNA. SUSURA. ȘOPOTI. ȘOPTI. ȘUȘOTI.