zurbă

ZURBÁ, zurbale, s. f. (Înv.) Revoltă, răscoală. ♦ Gălăgie, zarvă; ceartă, bătaie. [Var.: zúrbă, zurbálă s. f.] – Din tc. zorba.

ZURBÁLĂ s. f. v. zurba.

ZÚRBĂ s. f. v. zurba.

ZURBÁ, zurbale, s. f. (Înv.) Revoltă, răscoală. ♦ Gălăgie, zarvă; ceartă, bătaie. [Var.: zúrbă, zurbálă s. f.] – Din tc. zorba.

ZURBÁLĂ s. f. v. zurba.

ZÚRBĂ s. f. v. zurba.

ZURBÁ, zurbale, s. f. (Învechit și arhaizant) 1. Revoltă, răscoală. Știm cită scădere aduc țării asemenea răutăți și zurbale. SADOVEANU, Z. C. 164. Auzise vorbă că este zurba asupra lui vodă. NEGRUZZI, S. I 157. 2. Gălăgie, zarvă; ceartă, bătaie. În preajma bordeielor nu mai era nici o zurba. SADOVEANU, P. M. 312. Și stăi, Voico, de nu da, Că nu sînt cu vreo zurba, Ci m-a trimis domnia, Că te poftește la ea. PĂSCULESCU, L. P. 241. – Variante: zúrbă, zurbe (STANCU, D. 332, STĂNOIU, C. I. 163), zurbálă (CAMILAR, N. II 15) s. f.

ZURBÁLĂ s. f. v. zurba.

ZÚRBĂ s. f. v. zurba.

ZURBÁ, zurbale, s. f. (Înv.) Revoltă, răscoală. ♦ Gălăgie, zarvă, ceartă, bătaie. [Var.: zúrbă, zurbálă s. f.] – Tc. zorba.

ZURBÁLĂ s. f. v. zurba.

ZÚRBĂ s. f. v. zurba.

zurbá (înv.) s. f., art. zurbáua, g.-d. art. zurbálei; pl. zurbále, art. zurbálele

zurbá s. f., art. zurbáua, g.-d. art. zurbálei; pl. zurbále

ZURBÁ adj., s. v. răsculat, răzvrătit, rebel, revoltat.

ZURBÁ s. v. răscoală, răsculare, răzmeriță, răzvrătire, rebeliune, revoltă.

zurbá (-ále), s. f. – Revoltă, răscoală. – Var. mr. zorba. Tc. (per.) zorba (Șeineanu, II, 391; Lokotsch 2224; Ronzevalle 97), cf. ngr. ζορμπᾶς, sb. zorba. – Der. zurbalîc (var. înv. zorbalîc), s. n. (rebeliune, discordie, ceartă), din tc. zorbalik; zurbagiu, adj. (răzvrătit, rebel; scandalagiu); zurbavă, s. f. (ceartă, dispută, diferend), în Mold., prin contaminare cu gîlceavă; zurbaliu, adj. (rebel); zurbălui, vb. (a se răscula).

ZURBÁ ~le f. înv. 1) Acțiune violentă împotriva unei nedreptăți; revoltă; răzvrătire; rebeliune. 2) fig. Zgomot mare (de glasuri, de mijloace de transport etc.); larmă; gălăgie; zarvă. /<turc. zorba

zurba f. revoltă: pentru ce ați venit așa cu zurba? NEGR. [Vechiu-rom. zorba, rebel = turc. ZORBA, lit. care joacă cu zor].

zorba, V. zurba.

zurbá și zúrbă f. (din maĭ vechĭu zorba, rebel, d. turc. zorba, rebel, pers. zorbaz, din zor, putere, și baz, jucător, adică „atlet”. V. zor). Revoltă. Azĭ. Rar. Fam. Bătaĭe, ceartă, scandal. – În Mold. zurbavă, pl. e și ăvĭ (după gîlceavă): noaptea trecuse fără zurbavă (Sov. 177).

zurba s. v. RĂSCOALĂ. RĂSCULARE. RĂZMERIȚĂ. RĂZVRĂTIRE[1]. REBELIUNE. REVOLTĂ. corectată

zurba adj., s. v. RĂSCULAT. RĂZVRĂTIT. REBEL. REVOLTAT.