zorzoi

ZORZOÍ, zorzoiesc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Pop.) A zornăi. – Zor² + z[or²] + suf. -oi.

ZORZOÍ, zorzoiesc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Pop.) A zornăi. – Zor² + z[or²] + suf. -oi.

ZORZOÍ, zorzoiesc, vb. IV. Intranz. (Popular, de obicei cu un complement instrumental introdus prin prep. «cu» sau «din») A zornăi. Că mie mi s-a urît Tot suind și coborînd, Cu fiarele zorzoind. MAT. FOLK. 379. Din mînecă fîlfîind și din sălbi tot zorzoind. ȘEZ. XIII 190.

ZORZOÍ, zorzoiesc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Pop.) A zornăi. – Din zor¹.

zorzoí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zorzoiésc, imperf. 3 sg. zorzoiá; conj. prez. 3 să zorzoiáscă

zorzoí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zorzoiésc, imperf. 3 sg. zorzoiá; conj. prez. 3 sg. și pl. zorzoiáscă

ZORZOÍ vb. v. zăngăni, zornăi, zurui.

zorzoi vb. v. ZĂNGĂNI. ZORNĂI. ZURUI.