znahă

SNÁGĂ s. f. (Regional) 1. Putere, vlagă. Cioclovinele sînt puține... – Puține, dar grase... – Dacă sug snaga noastră. STANCU, D. 135. Mama lui Mitru-i bătrînă, Fără snagă. MAT. FOLK. 1048. Oasele îi fărîmară, Carnea îi dumicară, Snaga (puterea) i-o luară. ȘEZ. IV 154. 2. Fire, nărav, patimă.

SNÁGĂ s. f. (Reg.) 1. Putere, vlagă. 2. Fire, nărav. – Sb. snaga.

SNÁGĂ s. v. dinamism, energie, forță, impetuozitate, nărav, putere, robustețe, tărie, vigoare, vitalitate, vlagă.

SNÁGĂ s. f. (Banat, Olt.) Putere, forță. (din sb., bg. snaga)

snágă s.f. sg. (reg.) 1. putere, vigoare. 2. stare materială bună; dobândă, câștig. 3. nărav, obicei prost. 4. poftă, dorință. 5. nădejde.

smágă, V. snagă.

snágă și (ob.) znágă f. fără pl. (sîrb. snaga, vigoare, trup; bg. snaga, statură). Vest. Vigoare, vlagă (CL. 1910, 6. 936, și rev. I. Crg. 9, 186). – La Viciŭ znagă, nărav, obiceĭ; dobîndă, cîștig. În Ban. smagă, vigoare. Și znahă (Trans.) obiceĭ, pasiune. V. zăreață.

znágă, și znahă, V. snagă.

snagă s. v. DINAMISM. ENERGIE. FORȚĂ. IMPETUOZITATE. NĂRAV. PUTERE. ROBUSTEȚE. TĂRIE. VIGOARE. VITALITATE. VLAGĂ.

snágă, snăgi, s.f. – (reg.) Nărav, obicei prost. – Din bg., srb. snaga (Scriban, DLRM, DER; MDA).