zmârțog
19 definiții pentru zmârțog
MÂRȚOÁGĂ, mârțoage, s. f. Cal slab, rău îngrijit; gloabă. – Cf. mărțână.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
MÂRȚOÁGĂ, mârțoage, s. f. Cal slab, rău îngrijit; gloabă. – Cf. mărțână.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
MÎRȚOÁGĂ, mîrțoage, s. f. Cal slab, rău îngrijit; gloabă. V. răpciugă. Năcazul meu părea a fi o mîrțoagă murgă. SADOVEANU, N. F. 88. Porunci să-i dea și lui o mîrțoagă de cal. ISPIRESCU, E. 169. [Căruța] înaintează încetinel... dupe bunul plac al mîrțoagelor. ODOBESCU, S. III 16. Auzi, telegari? Două mîrțoage de pripas. ALECSANDRI, T. 1584. – Variante: smîrțoágă (CREANGĂ, A. 123) s. f., smîrțóg (CREANGĂ, P. 203), mîrțóg (PANN, P. V. III 21) s. m.
- sursa: DLRLC 1955-1957
- permalink
MÎRȚÓG s. m. v. mîrțoagă.
- sursa: DLRLC 1955-1957
- permalink
SMÎRȚOÁGĂ s. f. v. mîrțoagă.
- sursa: DLRLC 1955-1957
- permalink
SMÎRȚÓG s. m. v. mîrțoagă.
- sursa: DLRLC 1955-1957
- permalink
mârțoágă s. f., g.-d. art. mârțoágei; pl. mârțoáge
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
mârțoágă s. f., g.-d. art. mârțoágei; pl. mârțoáge
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
MÂRȚOÁGĂ s. (ZOOL.) gloabă, (pop.) dârloagă, mărțână, (reg.) bijoagă, drâglă, ghipcan, meliță, mânzoc, șarlă, talaniță, toroapă, (Transilv.) dabilă, (Mold.) dârdală, jărpan, (prin Munt.) meleajă, (prin Transilv.) melegar, (prin Ban.) mârțogariu, (prin Transilv. și Munt.) pârțotin, (prin Transilv.) ronghi, (prin vestul Transilv.) scârtoagă, (fam.) rablă. (Căruța era trasă de o ~.)
- sursa: Sinonime 2002
- permalink
Mârțoagă ≠ bidiviu
- sursa: Antonime 2002
- permalink
MÂRȚOÁGĂ ~ge f. Cal slab și prăpădit; gloabă. /cf. mărțână
- sursa: NODEX 2002
- permalink
mârțoagă f. 1. cal prost, slab, stricat; 2. se zice de boul cu gâtul subțire, capul mare, cerbicea și bărbia nedesvoltată. [Derivat din marț cu sufixul peiorativ og (cf. bijoagă)].
- sursa: Șăineanu, ed. VI 1929
- permalink
smârțog a. Mold. mârțoagă: cu smârțogul ăsta îți duc vergile CR.
- sursa: Șăineanu, ed. VI 1929
- permalink
mîrțoágă (oa dift.) f., pl. e (var. din zbîrcĭog, vsl. *smrŭčokŭ, rus. smorčók, zbîrcĭog, de unde și forma smîrțog. De la zbîrcĭog a evoluat înț. la „uscat, zbîrcit, slab, bătrîn”). Cal slab (gloabă, ghijog, hîrțoagă, drîglă). – În nord și mîrțog, smîrțog și zmîrțog, prost, bleg.
- sursa: Scriban 1939
- permalink
smîrțóg V. mîrțoagă.
- sursa: Scriban 1939
- permalink
zmîrțóg, V. mîrțoagă.
- sursa: Scriban 1939
- permalink
MÎRȚOAGĂ s. (ZOOL.) gloabă, (pop.) dîrloagă, mărțînă, (reg.) bijoagă, drîglă, ghipcan, meliță, mînzoc, șarlă, talaniță, toroapă, (Transilv.) dabilă, (Mold.) dîrdală, jărpan, (prin Munt.) meleajă, (prin Transilv.) melegar, (prin Ban.) mîrțogariu, (prin Transilv. și Munt.) pîrțotin, (prin Transilv.) ronghi, (prin vestul Transilv.) scîrtoagă, (fam.) rablă. (Căruța era trasă de o ~.)
- sursa: Sinonime82 1982
- permalink