zguduitor

ZGUDUITÓR, -OÁRE, zguduitori, -oare, adj. 1. Care zguduie (1). 2. Fig. Care emoționează, impresionează puternic. [Pr.: -du-i-] – Zgudui + suf. -tor.

ZGUDUITÓR, -OÁRE, zguduitori, -oare, adj. 1. Care zguduie (1). 2. Fig. Care emoționează, impresionează puternic. [Pr.: -du-i-] – Zgudui + suf. -tor.

ZGUDUITÓR, -OÁRE, zguduitori, -oare, adj. 1. Care zguduie. Fierbeau văzduhurile și cerurile clocoteau subt descărcările zguduitoare ale tunetelor. HOGAȘ, M. N. 176. Toată uriașa împletitură de fier, pe care aleargă zguduitoarele trenuri, pare că plutește în aer, ușoară ca o dantelă. VLAHUȚĂ, la CADE. 2. Fig. Care impresionează, înfioară; cutremurător. Veste zguduitoare.

ZGUDUITÓR, -OÁRE, zguduitori, -oare, adj. 1. Care zguduie (1). 2. Fig. Care emoționează, impresionează puternic. – Din zgudui + suf. -(i)tor.

zguduitór (-du-i-) adj. m., pl. zguduitóri; f. sg. și pl. zguduitoáre

zguduitór adj. m., pl. zguduitóri; f. sg. și pl. zguduitoáre

ZGUDUITÓR adj. 1. cumplit, cutremurător, fioros. (O crimă ~oare.) 2. impresionant, (fig.) dramatic. (A avut un sfârșit ~.)

ZGUDUITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) 1) Care zguduie; zdruncinător. 2) fig. Care emoționează puternic. Veste ~oare. [Sil. -du-i-] /a (se) zgudui + suf. ~tor

zguduitór, -oáre adj. Care zguduĭe. Fig. Care consternă: o veste zguduitoare.

ZGUDUITOR adj. 1. cumplit, cutremurător, fioros, groaznic, grozav, înfiorător, înfricoșător, îngrozitor, înspăimîntător, macabru, monstruos, oribil, sîngeros, teribil, (livr.) abominabil, terifiant, terific, (înv. și pop.) rău. (O crimă ~.) 2. impresionant, (fig.) dramatic. (A avut un sfîrșit ~.)