zdrușit

ZDROȘÍ, zdroșesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A sfărâma, a strivi, a zdrobi. [Var.: zdruși vb. IV] – Et. nec.

ZDRUȘÍ vb. IV v. zdroși.

ZDROȘÍ, zdroșesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A sfărâma, a strivi, a zdrobi. [Var.: zdruși vb. IV] – Et. nec.

ZDRUȘÍ, vb. IV v. zdroși.

ZDROȘÍ, zdroșesc, vb. IV. Tranz. (Popular) A zdrobi, a sfărîma. Oasele mi le-a zdroșit, Dinții din gură mi-a rupt. PĂSCULESCU, L. P. 242. ◊ Refl. pas. (Atestat în forma zdruși) Semănatul se face... după ce pămîntul a fost arat mai dinainte... și după ce în tirmă a fost săpat cu sapa ca să sé sfărîme sau să se zdrușească și cei mai mărunți bolovani. PAMFILE, A. R. 165. – Variantă: zdrușí vb. IV.

ZDRUȘÍ vb. IV v. zdroși.

ZDROȘÍ, zdroșesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A sfărâma, a strivi, a zdrobi. [Var.: zdrușí vb. IV]

ZDRUȘÍ vb. IV. v. zdroși.

zdroșí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zdrosésc, imperf. 3 sg. zdroșeá conj. prez. 3 să zdroșeáscă; ger. zdroșínd

zdroșí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zdroșésc, imperf. 3 sg. zdroșeá; conj. prez. 3 sg. și pl. zdroșeáscă; ger. zdroșínd

ZDROȘÍ vb. v. sfărâma, stâlci, strivi, turti, zdrobi.

zdroșésc și zdrușésc v. tr. (d. zdruhăĭ și zdrobesc). Rar. Zdrobesc.

zdrușésc, V. zdroșesc.

zdroși vb. v. SFĂRÎMA. STÎLCI. STRIVI. TURTI. ZDROBI.