zapciitură

zapciitúră sf [At: NECULCE, L. 71 / Pl: ~ri / E: zapcii + -itură] (Înv) Zapcilâc (2).

ZAPCIITÚRĂ s. v. executare.

ZAPCIITÚRĂ s. f. Zapcială. (din zapcii)

zapciitúră f., pl. ĭ (d. zapciesc 2). Execuțiune aspră.

zapciitură s. v. EXECUTARE.