vătăși

VĂTĂJÍ vb. IV v. vătăși.

VĂTĂȘÍ, vătășesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A conduce, a administra (în calitate de vătaf). [Var.: (reg.) vătăjí vb. IV] – Din vătaș.

VĂTĂJÍ vb. IV v. vătăși.

VĂTĂȘÍ, vătășesc, vb. IV. Tranz. A conduce, a administra (în calitate de vătaf). [Var.: (reg.) vătăjí vb. IV.] – Din vătaș.

VĂTĂȘÍ, vătășesc, vb. IV. Tranz. (În trecut) A stăpîni, a îngriji, a conduce, a administra, a chivernisi (în calitate de vătaf). P-a gură de vale ste-o casă mare... Cin’ mi-o stăpînește Și mi-o vătășește? PĂSCULESCU, L. P. 166. Miul, de-mi vedea. Pe el l-alegea: Mai mare-l punea, Pe levinți că-i da Ca să-i vătășească Și să-i haiducească. TEODORESCU, P. P. 500.

vătășí (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vătășésc, imperf. 3 sg. vătășeá; conj. prez. 3 să vătășeáscă

vătășí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vătășésc, imperf. 3 sg. vătășeá; conj. prez. 3 sg. și pl. vătășeáscă

A VĂTĂȘÍ ~ésc intranz. A fi vătaf. /Din vătaf

2) vătăjésc v. intr. Trăĭesc ca vătaf. V. tr. P. P. Conduc ca vătav. – Munt. -jésc și -șésc.

vătășél, -șésc, -șíe, V. vătăj-.

vătăjí, vătăjesc, vb. intranz. – (reg.) A haiduci (Papahagi, 1925): „După ce l-o omorât pă Pintea, apoi ceilalți au vătăjit sânguri...” (Papahagi, 1925: 306; Budești). – Cf. vătăși „a conduce, a administra” (< vătaș, vătaf) (DEX, MDA).

vătăjí, vătăjesc, vb. intranz. – A haiduci (Papahagi 1925). – Din vătaf.