vărsătoare

VĂRSĂTÓR, -OÁRE, vărsători, -oare, adj., s. m. I. Adj. Care varsă. II. N. pr. art. Una dintre cele 12 constelații ale zodiacului, care se găsește între constelația Capricornului și cea a Peștilor. ♦ Unul dintre semnele zodiacului. – Vărsa + suf. -ător.

VĂRSĂTÓR, -OÁRE, vărsători, -oare, adj., s. m. art. I. Adj. Care varsă. II. S. m. art. Una dintre cele 12 constelații (și simboluri) ale zodiacului, care se găsește între constelația Capricornului și cea a Peștilor. – Vărsa + suf. -ător.

VĂRSĂTÓR2, -OÁRE, vărsători, -oare, adj. Care varsă (foc, sînge). Balaurul... întoarse capul cel vărsător de foc, ca să prăpădească pe îndrăznețul ce-i călcase coprinsurile. POPESCU, B. II 21. Și era om mînios și prea lesne vărsător de sînge. HASDEU, I. V. 6.

vărsătór adj. m., pl. vărsătóri; f. sg. și pl. vărsătoáre

vărsătór adj. m., pl. vărsătóri; f. sg. și pl. vărsătoáre

VĂRSĂTOÁRE s. v. steliță.

VĂRSĂTÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) rar Care varsă; în stare să verse. Ochi ~ de lacrimi. /v. a (se) vărsa

vărsătoare s. v. STELIȚĂ.