vâltura

vâlturá, vâlturéz, vb. I refl. (înv. și reg.) a se învârti, a da ocol.

vâlturá, vb. tranz. – (reg.) A limpezi, a spăla hainele în vâltoare: „Izmenele cele de iarnă, / Ți le-a vâltura la vară” (Bârlea, 1924, II: 287). – Din vâltoare (MDA).

vâlturá, vb. tranz. – A limpezi, a spăla hainele în vâltoare: „Izmenele cele de iarnă, / Ți le-a vâltura la vară” (Bârlea 1924 II: 287). – Din vâltoare.