vrăjmășuire

vrăjmășuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vrăjmășuiésc, 3 sg. vrăjmășuiéște; conj. prez. 3 sg. și pl. vrăjmășuiáscă

2) vrăjmășésc v. tr. Vrăjbesc, dușmănesc. – Vechĭ și -ășuĭesc.