vreun

VREÚN, VREO adj. pron. nehot., pron. nehot. I. Adj. pron. nehot. 1. Care este un (sau o) oarecare; careva. 2. Aproximativ. ♦ (Cu valoare adverbială) Cam, circa. Vreo doi. ◊ Expr. Vreo doi (sau două) = câțiva (sau câteva). II Pron. nehot. (în forma vreunul, vreuna) Cineva, oarecine, oarecare; careva. [Pr.: vre-un. – Var.: vrun, vro adj. pron. nehot., pron. nehot.] – Lat. *vere-unus.

VRUN, VRO adj. pron. nehot., pron. nehot. v. vreun.

VREÚN, VREO adj. nehot., pron. nehot. I. Adj. nehot. 1. Care este un (sau o) oarecare; careva. 2. Aproximativ. ♦ (Cu valoare adverbială) Cam, circa. Vreo doi. ◊ Expr. Vreo doi (sau două)=câțiva (sau câteva). II. Pron. nehot. (În forma vreunul, vreuna) Cineva, oarecine, oarecare; careva. [Pr.: vre-un. – Var.: vrun, vro adj. nehot., pron. nehot.] – Lat. *vere-unus.

VRUN, VRO adj. nehot., pron. nehot. v. vreun.

VREÚN, VREO adj. nehot. (Dă substantivului înaintea căruia stă un înțeles mai nedeterminat decît articolul nehotărît «un», «o») Careva, oarecare. Au împlinit cincizeci de ani și tot mai așteaptă vreun nebun să le pețească. REBREANU, I. 89. Domnul Mache șade la o masă în berărie și așteaptă să pice vremi amic. CARAGIALE, O. II 124. Doar te-a împinge păcatul să clintești vreo piatră din locul său. CREANGĂ, P. 219. ♦ Aproximativ; unul sau una. Peste vreo lună veni altă carte poștală. CAMIL PETRESCU, U. N. 29. Învîrtita ține de vreun ceas. REBREANU, I. 12. ◊ (La f. sg., cu valoare adverbială, înaintea unui numeral sau a adj. nehot. «cîtva», indică o aproximație numerică sau o cantitate nedefinită) Ministrul... îi cerea colonelului să-i mai dea încă vreo cîteva pichete de pază. CAMIL PETRESCU, O. II 487. Aceasta se întîmplase cu vreo zece ani în urmă. C. PETRESCU, C. V. 142. Ocoli de vreo două-trei ori, cercetînd fiecare cameră. ISPIRESCU, L. 10. ◊ Expr. Vreo doi (sau două) = cîțiva (sau cîteva). Credincioși îi rămăsese vreo doi. MACEDONSKI, O. I 100. Se suie iute în pod și scoboară de acolo... vreo două dimerlii de păsat. CREANGĂ, P. 5. – Variantă: Vrun, vro adj. nehot.

VRUN, VRO adj. nehot. v. vreun.

vreún [pron. vre-un în tempo lent/vreun în tempo rapid] (vre-un) adj. pr. m., g.-d. vreúnui; f. vreo [pron. vre-o în tempo lent/vreo în tempo rapid] (vre-o), g.-d. vreúnei, g.-d. pl. m. și f. vreúnor

vreún adj. m. [pron. vreun / în tempo lent vre-un], g.-d. vreúnui; f. vreo (sil. vreo / în tempo lent vre-o), g.-d. vreúnei; g.-d. pl. m. și f. vreúnor

VREÚN adj. oarecare, (prinTransilv.) atare. (~ om.)

VREÚN vreo adj. nehot. Indiferent care; care ar fi. /<lat. vere-unus

vreun pron. oarecare. [Lat. VEL-UNUS].

VREUN adj. oarecare, (prin Transilv.) atare. (~ om.)

CAVEANT CONSULES (NE QUID DETRIMENTI REIPUBLICAE CAPIAT!) (lat.) consulii să ia măsuri (ca republicii să nu i se aducă vreun prejudiciu!) – Formulă rostită în Senat prin care consulii erau învestiți cu puteri discreționare în momente de mare primejdie. Azi, avertisment, semnal de alarmă. (Și Cicero, „In Catilinam”, I, 2, 4).