vraf

VRAF, vrafuri, s. n. Teanc. ♦ Grămadă, maldăr, morman (de obicei de același fel așezate în dezordine). [Var.: vrav s. n.] – Din sl. vrahŭ.

VRAV s. n. v. vraf.

VRAF, vrafuri, s. n. Teanc. ♦ Grămadă, maldăr, morman. [Var.: vrav s. n.] – Din sl. vrahŭ.

VRÁV s. n. v. vraf.

VRAF, vrafuri, s. n. (Și în forma vrav; folosit mai ales la sg.) 1. Teanc. Noi telegrame, un vraf întreg, scrisori, bilete, îi veneau mereu. AGÎRBICEANU, S. P. 142. Plutonierul, om vechi, cu multă experiență, întinse un vraf de hîrtii pe masă, vorbind cu glas domol și blajin. BART, S. M. 78. Într-una din zile... le-a luat cu vravul și le-a vîndut. CREANGĂ, A. 142. 2. Grămadă, morman. V. stivă. Aruncă pe cărbunii din vatră un vraf de uscături. GALACTION, O. I 148. Grîul a rămas vrav în mijloc, ca ales pe masă. RETEGANUL, P. IV 77. Chiar atunci avea un vrav de paseri dinainte și ospăta dintr-însele cu lăcomie. CREANGĂ, P. 245.- Variantă: vrav s. n.

VRAV s. n. v. vraf.

vraf s. n., pl. vráfuri

vraf s. n., pl. vráfuri

VRAF s. v. teanc.

vraf (-furi), s. n. Grămadă, maldăr, morman, teanc. – Var. Mold., Trans. vrav, Banat vrau. Sl. vrachŭ (Cihac, II, 464; Tiktin; Conev 72), de la vrĕšti, vrŭcha „a zdrobi”; s-a zis întîi despre grămezile de snopi adunați pe arie. – Der. vrăfui (var. vrăvui), vb. (a așeza în vraf).

VRAF ~uri n. Grămadă de obiecte aruncate în dezordine. /<sl. vrahu

vraf n. 1. grămadă de grâu strâns la par; 2. massă confuză; un vraf de hârtii. [Slav. VRAHŬ, vânturarea grânelor, morman].

vrav n. Mold. V. vraf.

vraf n., pl. urĭ (vsl. vrahŭ, treĭerare, morman. V. vrașilă, vrășulesc, răvășesc și hraĭ). Grămadă, morman (de grîŭ adunat la steajăr, la paru ariiĭ). Grămadă confuză (nu teanc): vrafurĭ de hîrtiĭ, de cărțĭ. – În nord vrav și (pin confuziune cu brac 1) și brac: bracurĭ de cărțĭ. În Ban. vraŭ. V. claĭe, clit.

vrav, V. vraf.

VRAF s. grămadă, maldăr, teanc, (reg.) năsadă, (Mold. și Transilv.) clit, (înv.) smoc. (Pe birou se afla un ~ de dosare.)