vorovi

VOROVÍ, vorovesc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Înv. și reg.) A vorbi. – Cf. ucr. hovoryty.

VOROVÍ, vorovesc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Înv. și reg.) A vorbi. – Cf. ucr. hovoryty.

VOROVÍ, vorovesc, vb. IV. (Învechit și regional) 1. Intranz. A sta cu cineva de vorbă; a vorbi. Spune, mîndră, ce gîndești De toată îngălbinești Cînd cu mine vorovești. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 240. ◊ Tranz. Silește-te a veni la noi și apoi vom vorovi mai multe. DRĂGHICI, R. 92. 2. Tranz. A bîrfi, a cleveti, a ponegri. Oamenii ne vorovesc Și părinții nu voiesc. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 65. 3. Refl. reciproc. A se înțelege cu cineva, a se sfătui; a se vorbi. Oamenii s-au vorovit Să taie pomul din coastă. ȘEZ. XX 37.

voroví (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vorovésc, imperf. 3 sg. voroveá; conj. prez. 3 să voroveáscă

voroví vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vorovésc, imperf. 3 sg. voroveá; conj. prez. 3 sg. și pl. voroveáscă

VOROVÍ vb. v. conversa, dialoga, discuta, flecări, îndruga, pălăvrăgi, relata, sporovăi, spune, trăncăni, vorbi, zice.

vorovì v. Mold. Tr. a vorbi: spune, mândro, ce gândești, când cu mine vorovești? POP. [V. voroavă].

vorovésc v. intr. și tr. (d. voroavă). Vechĭ. Azĭ Trans. Rar. Vorbesc, convorbesc, discut.

vorovi vb. v. CONVERSA. DIALOGA. DISCUTA. FLECĂRI. ÎNDRUGA. PĂLĂVRĂGI. RELATA. SPOROVĂI. SPUNE. TRĂNCĂNI. VORBI. ZICE.

voroví, vorovesc, vb. intranz. – (pop.) A vorbi, a discuta: „În puține sate din Maramureș se folosește cuvântul vorbesc, dar numai în forma vorovăsc” (Țiplea, 1906). (Maram., Trans.). – Cf. ucr. hovoryty (DEX, MDA).

voroví, vorovesc, vb. intranz. – (pop.) A vorbi, a discuta: „În puține sate din Maramureș se folosește cuvântul vorbesc, dar numai în forma vorovăsc” (Țiplea 1906). – Din vorbi.