volumetrie

VOLUMETRÍE s. f. Capitol al chimiei analitice care se ocupă cu analizele volumetrice; titrimetrie. – Din fr. volumétrie.

VOLUMETRÍE s. f. Capitol al chimiei analitice care se ocupă cu analizele volumetrice; titrimetrie. – Din fr. volumétrie.

volumetríe (-me-tri-) s. f., art. volumetría, g.-d. volumetríi, art. volumetríei

volumetríe s. f. (sil. -tri-), art. volumetría, g.-d. volumetríi, art. volumetríei

VOLUMETRÍE s. (CHIM.) titrimetrie.

VOLUMETRÍE s.f. Măsurare a volumelor. ♦ Capitol al chimiei analitice care se ocupă cu analizele volumetrice. [Gen. -iei. / < fr. volumétrie].

VOLUMETRÍE s. f. 1. măsurare a volumelor. ◊ capitol al chimiei analitice care se ocupă cu analizele volumetrice. 2. mărime (ca volum). (< fr. volumétrie)

VOLUMETRÍE ~i f. 1) Compartiment al chimiei analitice care se ocupă cu stabilirea volumelor unor substanțe. [G.-D. volumetriei: Sil. -me-tri-] /<fr. volumétrie

volumetríe s. f. Mărime (ca volum) ◊ „O mare fântână decorativă în Piața Centrală din Bistrița: volumetria fântânii să apară din jocuri de apă.” Sc. 27 XII 77 p. 3; v. și R.l. 11 XII 81 p. 5 (din fr. volumétrie; DN, DEX, DN3 – alt sens)