voaletă

VOALÉTĂ, voalete, s. f. Țesătură în formă de rețea foarte fină, fixată la pălăriile de damă ca garnitură sau pentru a acoperi fața. – Din fr. voilette.

VOALÉTĂ, voalete, s. f. Țesătură în formă de rețea foarte fină, fixată la pălăriile de damă ca garnitură sau pentru a acoperi fața. – Din fr. voilette.

VOALÉTĂ, voalete, s. f. Țesătură rară fixată la pălăriile femeiești, ca garnitură sau pentru a acoperi fața. Dosare grave stau grămădite pe masă și excelența sa mototolește nervos o voaletă imprudent uitată lîngă călimări. ARGHEZI, P. T. 57. Din salcîmii bătrîni zburau iot mai des frunze ofilite. Se prindeau de pălăriile cucoanelor, de voaletele lor. I. BOTEZ, ȘC. 23.

voalétă (voa-) s. f., g.-d. art. voalétei; pl. voaléte

voalétă s. f. (sil. voa-), pl. voaléte

VOALÉTĂ s. (prin Ban. și prin Transilv.) sălie. (Pălărie de damă cu ~.)

VOALÉTĂ s.f. Voal fin care se pune ca garnitură la pălăriile femeiești sau se folosește pentru a acoperi fața. [Pron. vo-a-. / < fr. voilette, după voal].

VOALÉTĂ s. f. voal fin care se pune ca garnitură la pălăriile femeiești sau se folosește pentru a acoperi fața. (< fr. voilette)

VOALÉTĂ, voalete, s.f. Țesătură subțire, foarte rară, fixată la pălăriile femeiești ca garnitură sau pentru a acoperi fața.

VOALÉTĂ ~e f. Voal mic cu care se garnisesc pălăriile femeiești (acoperind parțial sau toată fața). /<fr. voilette

VOALETĂ s. (prin Ban. și prin Transilv.) sălie. (Pălărie de damă cu ~.)