vizieră

VIZIÉRĂ, viziere, s. f. 1. Partea mobilă a coifului, care apără fața cavalerului în timpul luptei. ♦ Cozoroc. 2. Vizetă, vizor. [Pr.: -zi-e-] – Din fr. visière.

VIZIÉRĂ, viziere, s. f. 1. Partea de dinainte, mobilă, a coifului, care putea fi coborâtă ca să acopere obrazul și să-i ferească de lovituri. ♦ Cozoroc. 2. Vizetă, vizor. [Pr.: -zi-e-] – Din fr. visière.

VIZIÉRĂ, viziere, s. f. 1. Partea dinainte a coifului (care putea fi coborîtă ca să acopere obrazul și să-l ferească de lovituri, luptătorul putînd vedea și respira printr-o mică crăpătură, anume practicată); (astăzi, rar) cozoroc. Ofițerii... cu chipiile negre, înalte, dar cu viziere mici și legate pe subt bărbii, intră pe rînd. CAMIL PETRESCU, O. II 440. Bătrînul, zăpăcit, bîlbîi tremurînd cu mina ridicată la viziera șepcii. BART, S. M. 74. 2. Vizetă. Năstăsică se uită printr-o vizieră mică la vîlvătăile roșii. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 167, 6/4.

viziéră (-zi-e-) s. f., g.-d. art. viziérei; pl. viziére

viziéră s. f. (sil. -zi-e-), g.-d. art. viziérei; pl. viziére

VIZIÉRĂ s. 1. cozoroc, (reg. și glumeț) streașină, (prin Ban.) șild, (Transilv. și Maram.) șimledăr, (Transilv. și Bucov.) șirm. (~ a șepcii, a chipiului.) 2. v. vizetă.

VIZIÉRĂ s.f. 1. Partea dinainte a unui coif, care se putea lăsa în jos pentru a proteja fața de lovituri; cozoroc. 2. Vizetă. [Pron. -zi-e-. / < fr. visière, cf. it. visiera].

VIZIÉRĂ s. f. 1. partea dinainte a unui coif, care se putea lăsa în jos pentru a proteja fața de lovituri; cozoroc. 2. vizetă. 3. (geol.) firidă îngustă, curbată ca o vizieră (1), ce se formează prin dizolvare în calcare, pe faleză, în zona intertropicală. (< fr. visière)

VIZIÉRĂ ~e f. 1) înv. Partea din față a coifului, care putea fi coborâtă, pentru a proteja fața și ochii de lovituri. 2) Partea din față, proeminentă, a unei caschete sau a unui chipiu, care servește drept acoperiș pentru ochi; cozoroc. 3) Dispozitiv optic circular de dimensiuni mici, montat într-o ușă pentru a permite să se vadă din interior spre exterior; vizor; vizetă. [Sil. -zi-e-] /<fr. visiére

vizieră f. cozoroc (= fr. visière).

*viziéră f., pl. e (fr. visière, d. vis, față). Cozoroc.

VIZIERĂ s. 1. cozoroc, (reg. și glumeț) streașină, (prin Ban.) șild, (Transilv. și Maram.) șimledăr, (Transilv. și Bucov.) șirm. (~ a șepcii, a chipiului.) 2. vizetă, vizor. (Se uită prin ~ ușii.)