vinotecă

VINOTÉCĂ, vinoteci, s. f. Colecție de vinuri din diferite soiuri, cupaje și din ani de recoltă diferiți. – Din vin (după cuvinte ca bibliotecă, fonotecă, cartotecă).

VINOTÉCĂ, vinoteci, s. f. Colecție de vinuri (din recolte diferite). – Din vin (după cuvinte ca bibliotecă, fonotecă, cartotecă).

vinotécă s. f., g.-d. art. vinotécii; pl. vinotéci

vinotécă s. f., g.-d. art. vinotécii; pl. vinotéci

VINOTÉCĂ s.f. Colecție de vinuri. [Cf. fr. vinothèque].

VINOTÉCĂ s. f. colecție de vinuri de calitate superioară; enotecă. (< fr. vinothèque)

VINOTÉCĂ ~ci f. Colecție de vinuri din soiuri diferite și din ani diferiți. /<fr. vinotheque

vinotécă s. f. Colecție de vinuri de calitate superioară ◊ „Combinatul dispune de o vinotecă specială unde vor fi depozitate mostre de vinuri vechi.” Sc. 7 I 62 p. 2. ◊ „Vinoteca oferă deocamdată doar vinuri rare românești.” R.l. 7 VIII 93 p. 7; v. și 13 VI 80 p. 2 (din vin + -tecă; cf. fr. vinothèque; DTN 1973; Fl. Dimitrescu în LL 10/65 p. 235, Graur T. 268, L. Seche în LR 3/77 p. 271; DEX, DN3)