vignetă

VIGNÉTĂ s. f. v. vinietă.

VINIÉTĂ, viniete, s. f. Ilustrație de mici dimensiuni folosită ca ornament, care precede sau încheie o pagină de text (tipărit sau manuscris); ornament pe coperta unei cărți; clișeu folosit în tipografie pentru ornamentație. [Var.: vignétă s. f.] – Din fr. vignette.

VIGNÉTĂ s. f. v. vinietă.

VINIÉTĂ, viniete, s. f. Ilustrație de mici dimensiuni care se pune la începutul sau la sfârșitul unui text (tipărit sau manuscris), al unui capitol etc.; ornament pe coperta unei cărți; clișeu folosit în tipografie pentru ornamentație. [Var.: vignétă s. f.] – Din fr. vignette.

VINIÉTĂ, viniete, s. f. Gravură mică sau desen care se pune ca ornament la începutul sau la sfîrșitul unei cărți sau al unui capitol; ornament pe coperta unei cărți; clișeu folosit în tipografie pentru ornamentație. – Pronunțat: -nie-.

viniétă (-nie-) s. f., g.-d. art. viniétei; pl. viniéte

viniétă s. f. (sil. -nie-), pl. viniéte

VIGNÉTĂ s.f. v. vinietă.

VINIÉTĂ s.f. 1. Gravură mică, desen, ornament care se pune la începutul sau la sfârșitul unei cărți sau al unui capitol; clișeu folosit în tipografie pentru ornamentație. 2. (Filat.) Adaos atașat unei mărci poștale, fără valoare nominală, emisă cu ocazia unui eveniment deosebit. [Pron. -nie-tă, scris și vignetă. / < fr. vignette].

VINIÉTĂ NIE-/ s. f. 1. gravură mică, desen care se pune ca ornament la începutul ori la sfârșitul unei cărți sau al unui capitol; clișeu în tipografie pentru ornamentație. 2. adaos atașat unei mărci poștale, fără valoare nominală, emisă cu ocazia unui eveniment deosebit. (< fr. vignette)

VINIÉTĂ ~e f. Motiv ornamental de la începutul sau de le sfârșitul unei cărți sau al unui capitol. [Sil. -nie-] /<fr. vignette

vinietă f. mică stampă sau desen pentru ornamentarea cărților (= fr. vignette).