verighetă

VERIGHÉTĂ, verighete, s. f. Inel de metal (prețios, fără pietre) purtat ca simbol al legăturii dintre logodnici sau soți. – Verigă + suf. -etă. Cf. ngr. verghéta.

VERIGHÉTĂ, verighete, s. f. Inel de metal (prețios, fără pietre) purtat ca simbol al legăturii dintre logodnici sau soți. – Verigă + suf. -etă. Cf. ngr. verghéta.

VERIGHÉTĂ, verighete, s. f. Inel de metal (prețios) care se poartă pe deget ca simbol al legăturii dintre logodnici sau soți. Își scoase verigheta, din deget și o puse pe birou. C. PETRESCU, Î. II 119.

verighétă s. f., g.-d. art. verighétei; pl. verighéte

verighétă s. f., pl. verighéte

VERIGHÉTĂ s. inel, (pop.) verigă, (prin Ban.) burmă. (E însurat și poartă ~.)

VERIGHÉTĂ s.f. Inel de metal (prețios) purtat pe deget ca simbol al legăturii dintre logodnici sau soți. [< it. verghetta, după verigă].

VERIGHÉTĂ ~e f. Inel fără piatră prețioasă, purtat ca simbol al legăturii dintre logodnici sau dintre soți. /verigă + suf. ~etă

verighetă f. inel de căsătorie.

verigúță f., pl. e. Verigă mică. Inel de logodnă (numit ob., dar vulgar) verighetă, pl. e (Rebr. 195).

VERIGHETĂ s. inel, (pop.) verigă, (prin Ban.) burmă. (E însurat și poartă ~.)

verighetă, verighete s. f. (prst.) 1. anus. 2. cătușe.